joi, 7 ianuarie 2016

  Priveau în noapte ochii tăi frumoşi
iar stele tremurau înfiorate.
Te atingeam şi îţi vorbeam în şoapte,
mă încălzeai cu sânii-ţi voluptoşi.

Pe la ureche îmi respirai tăcută,
iar la sprânceană aprindeai amorul
şi fremătai furată de fiorul
ce ne-nsoţea în noaptea aceea mută.

Privirea mea stătea nesăţioasă
pe chipu-ţi nemişcat în noaptea lungă.
Bolta cerească nu înceta să plângă,
cu stele-n lacrimi ne atingea sfioasă.

Prin părul tău, cu mii de diademe,
rătăceam de al tău drag, prinţesă,
ca-n zborul unui gând fără adresă
prin umbre, amintiri pustii de vreme ..