duminică, 18 mai 2014

De-ar fi să vii, ţi-aş pune la picioare
Din lume toate florile de Mai,
Covor aş ţese, cu fir rupt din soare,
Odaia mea să-ţi pară colţ de Rai.

Din mine-aş face-o punte cât de lată
Ca malul meu şi-al tău să se-ntâlnească,
Sub paşii tăi eu m-aş lăsa călcată
Să-ţi strâng în braţe urma-ţi îngerească.

De-ar fi să vii, tu cea pierdută-n lume
Ca ceasul ce atârnâ-n cui de-o grindă,
Cu sufletul vibrând a rugăciune
Aş număra secundele şi-n tindă,

Cu suflet rug de dor aş sta la pândă
Ca o felină, mierla când s-o prindă.
Aş strânge-n pumni făptura ta plăpândă
Şi timpul l-aş ruga să mi te vândâ